Pe scurt povestirea se rezuma la vizualizarea ultimului episod din RObotzi in clasa,ora de informatica.Concluziile povestirii:
-Mihaela stii ce e ala Dildou ?
-Nu stiu,de unde vrei sa stiu?
-Pai iti dau un exemplu majoritatea femiilor in USA il tin in geanta.
-A!! gata stiu ii caine de ala mic de tinut in poseta!!!
Adevaratele concluzii le trageti singuri……
Sufletul imi e in aer,spiritul foc-echilibrul imi e in pamant insa.Am inceput sa il dezgrop din pamantul inca ne batut de timp.Si am sapat si am sapat prea adanac scotand la iveala primele-mi ruine ale unei cetati ascunse atent si am continuat sa dezgrop facand din mine arheologul propriului meu sit.Fereastra cu fereastra usa cu usa coridor cu coridor pana totul imi este scos in lumina primaverii,cetate a zilelor tarzii de toamna.
Am inceput sa cutremur cu gandul inauntrul ei si am colindat pana in momentul in care nispul cernut de timpul fugar mi-a acoperit parul si nu mi-a lasat aerul inchis sa imi alimenteze trairile,dar nu am incetat am cautat prin finele nimicuri ale timpului.Am cautat imbratisarile pe care am vrut sa le uit,le-am cautat pana in momentul in care am constat ca nu le meriti-acum sunt ale oamenilor care exista fara regrete.
Mi-am scuturat nisipul fin cernut din haine si ganduri,am tras pamantul peste ruine,m-am consolat ca vechiul meu echilibru era o iluzie.
Am descoperit ca eu nu sunt arheologul eu sunt arhitectul multelor mele cetati.Am inceput sa construiesc una noua din firicele noilor trairi din tine care imi existi in ganduri fantomatice si in viitorul rosu sters…
Stau pe covor cu planseta in fata,liniste-i in camera,doar telefonul imi sta proptit in urechi,tu imi esti aproape.Eu nu iti zic nimic doar ca tu sa nu imi spui nimic sa pot sa iti ascult respiratia care imi linisteste bataile inimii,care imi iese din piept.TU esti cea care ma face sa mai simt tu esti cea care imi face inima sa imi sara din piept-tot tu esti cea care ma calmeaza.Tot tu esti cea care ma face sa stau intins pe iarba privind cerul gandind ca esti langa mine.Tu o sa imi aduci aerul in plamani si luna in ganduri.
Si asta e pentru ca ne era dor de melodie
Ninge peste noi cu flori cine pizda ma-sii arunca!!!!
Stau jos,gresia rece imi apasa talpile,caloriferul imi incalzeste spatele.Oglinda din fata imi studiaza gesturile imitandu-le.Oare ce se gaseste in spatele ei?Ma apropii.Dintr-o data inceteaza sa ma imite,mimica fetei mi se schimba,insa Eul oglindit continua sa imi zameasca ca un senil.Nu imi e teama.Intind mana spre oglinda si Eul reflectat spre mine.O ating:e rece de sticla,ca mine.Oare ce asteptam?
Visul se spulbera
Astazi e ziua de nastere a lui Mita.Acum este mare s-a hotarat ca de astazi toata lumea ii va spune Mihai doar a facut si el 13 ani,e destul de mare nu e asa?
Se duce grabit in bucatarie,stia ca mama s-a il asteapta sa ii dea bine meritatul sau cadou.Surpriza! Mama s-a nu era cu zambetul pe buze ca in fiecare an,plus ca pe masa nu era nici un pachetel frumos impachetat si ca totul sa fie suficient de ciudat in bucatarie se mai afla si tatal sau pe care nu il mai vazuse de 2 ani,din momentul in care el l-a vazut cum ii loveste mama si pleaca pe usa.Intra timid pe usa bucatarie-singandu de pe fata ranjetul extaziat.
-Mihai,astazi e o zi mare,ii spuse mama sa.
In colturile gurii i se miji un inceput speriat de zambet.Oare ce se putea intampla,era ziua sa,ceva important deja in viziunea sa,dar nu mai avusase asemenea intampinare in nici un an,trebuia sa fie ceva mai mare de atat.Se hotara sa nu scoata nici un sunet si sa isi asculte linistit mama desi de abia isi mai tinea inima sa nu ii iasa din piept.
-Mihai astazi o sa faci un pas mare,accentua si tatal sau tensiunea.
Vai! de cand nu ii mai auzise vocea…Acum totul se rupsese in el se impartea intre dorul pentru tatal,faptul ca ii lovise mama si nu stia daca sa il mai iubeasca si acest important fapt pe care ii se parea ca al lui nu il mai spun pana cand se termina ziua sa si atunci o sa fie prea tarziu.Dupa o pauza care parea o vesnicie in mintea sa se aude vocea mamei sale:
-Astazi o sa iti cumperi prima data ceva de la “Magazinul de vise” de la parter.Uite aici sunt bani.De azi esti baiat mare,sunt mandra de tine……
O zi importanta,azi trebuie sa va prezint pe cineva…O cheama Ana,este muza mea,daca o pot numi asa,dar mai bine o las pe Ea sa se prezinte:
Buna,eu sunt Ana.Intr-o prezentare normala ar fi normal sa imi spun si varsta,dar nu ar avea nici o importanta,oricum sunt mai batrana decat stramosii vostrii.Pot in schimb sa va spun ca provin din imaginatia vechilor popoare nordice.Am fost importanta pentru foarte multe minti la momentul lor,acum in schimb e radul Lui,asadar sa revenim in prezent.
Am fost numita muza,se poate spune si asa,dar este vorba de ceva mai complex…Sunt liantul dintre realitatea traita si cea alternativa,sunt inspiratia si in aceelasi timp curajul de a fi cineva,sunt responsabila pentru partea ireala,sunt pentru El ceea ce il motiveaza.Sunt responsabila in acelasi timp pentru veselia care se vede si pentru conflictele interioare care sunt ascunse.Sunt ceea care il face sa is doreasca muntele in loc de mare.
De ce L-am ales e ceva destul de complicat,e doar un copil dar avea nevoie de mine.Se poate spune ca L-am schimbat,poate ca l-am sifonat,poate ca L-am facut visator,dar eu cred ca toate aceestea erau menite sa se intample pentru ca avea nevoie.Avea nevoie sa creada ca poate zbura peste orice ca sa o si poata face.
Pana acum am avut asteptari mari pentru el,m-a dezamagit,sper sa nu o mai faca daca isi doreste aceasta traire.
Sa zicem ca Increderea e o fiinta,este asadar o fiinta dar una transcendenta este ca prietenul vostru Iisus,apare odata la 3000 de ani. Este ca si apocalispsa vesnic asteptata dar de nimeni dorita.Este ca si solutia de geamuri curata tot si dispare repede de la locul faptei.Cum poti sa iti mai gasesti increderea dupa ce te-ai intalnit cu ea odata de mult.Este ca un personaj secundar apare o data si dupa nu o mai poti uita.Este un vis……….
Nu o sa va mai scriu din nostalgiile mele cu doruri continuue,dar pot sa va spun ca imi lipseste ceva……
